Iași – Un oraș în care implicarea crește deși timpul pare să devină limitat.

iunie 29, 2017

– Nu m-aș muta niciodată din orașul ăsta.

Diana pășește ușor pe străduța pietruită de pe Lăpușneanu, unde clădirile par să mai respire încă aerul de odinioară: „Nici eu…Îl ador”, spune cu o voce de copiliță îndrăgostită.

Ne uităm împrejur, oamenii par să-și continue stingheri viața de zi cu zi, unii își mai ridică din când în când privirile din telefoanele deștepte, iar alții împart cu prietenii un râs din toți rărunchii. „Oamenii din zona moldovei sunt o enigmă frumoasă. Dacă la început par poate mai rezervați, când încep să îi cunoști, pur și simplu rămâi uimit de cât de calzi, simpli, sinceri și prietenoși pot fi.”

Diana soarbe ușor din amintiri și povestește cum s-a mobilizat împreună cu colegii ei de la Conduent, să ajute proiectul „Fii salvatorul unui copil care face dializă. Ajută-l să zâmbească”: ”Dacă anul trecut am adunat trei sferturi din suma pe care ne-am propus-o doar din primul Bake Sale organizat, anul acesta am reușit să strângem toată suma într-o singură zi. Toată lumea s-a implicat. Cine nu știa să gătească, aducea bunătăți preparate de mame sau bunici, dar nimeni nu s-a simțit spectator.” A fost un moment în care diversitatea, fie ea legată de tipologii umane sau poate chiar de vârstă, nu a fost o piedică ci chiar un liant.

E uimitor cum oamenii încep să gândească și să acționeze la fel, își rup din timpul care acum se consideră a fi o resură finită și acționează în același scop.

În urmă cu ceva timp, povestea lui Nea Marin, împânzea orașul și îi făcea pe ieșeni să iasă din starea latentă de bunătate și să acționeze. Pentru că un om avea nevoie de ajutorul lor. Nea Marin slujise biserica timp de 20 de ani, iar în urma unui accident fusese internat în Spitalul Socola. După externare, îl plimbaseră pe ici pe colo, prin toată țară, până când l-au adus din nou în Iași. După două săptămâni în care dormise pe străzi, parcuri și gări, Nea Marin primește ajutor de la ieșeni. Trăia de acum într-o baracă, însă lipsa sursei de venit făcuse ca pâinea să pară o bogăție.

Diana și prietenii ei de la Conduent nu au mai stat pe gânduri. S-au întâlnit, au vorbit și au ajutat cum au putut: „Unul a adus mâncare, altul a adus haine, altul materiale de construcție și alții chiar s-au dus să-l ajute să-și clădească locul pe care de acum îl numea acasă.”

„Am ajuns într-o perioadă în care ne plângem că nu mai avem timp, însă noi ne împărțim timpul, noi decidem ce este important sau nu pentru noi; lucrurile ce merită timpul nostru sau nu. E important să îți rupi din bucațica ta și să te implici, să le oferi celor din jur puținul, care poate lor le lipsește cu desăvârșire” – Diana Brodicicu Operations Manager, Conduent.