„Am găsit cadrul în care să punem în practică valorile în care credem – solidaritatea, dedicarea, credința și integritatea", povestește Roxana Pașalău, referent marketing la Spitalul „Providența", partener medical Swimathon în vara aceasta. „Asta e cel mai important. Să practicăm ceea ce credem, iar comportamentele acestea să devină un model de a fi", explică Roxana. Între ceea ce credem și ceea ce facem se întinde prea adesea un labirint care ne îndreaptă spre altfel de identități decât ne-am dori să purtăm. Deprinderea devine fire. Iar deprinderea se întărește treptat. În bine sau în rău, la fel de lesne și fără să băgăm de seamă.


„Credem foarte mult în a dărui ceva din noi. În a rupe din noi și-a oferi celui de-aproape. Fiindcă asta facem, prin natura meseriei noastre. Lucrăm într-un spital și e nevoie să fim aproape de pacient, să-l ajutam să treacă prin suferință", continuă Roxana. „Îți dezvolți empatia pentru că ești alături de el și-l ajuți să vadă în boală un loc al descoperirii de sine și-un interval al dezvoltării personale. În situații limită ne descoperim pe noi înșine. O boală e o șansă pe care-o primim, fiindcă aduce cu ea schimbarea. Ne influențează și sufletul, nu doar trupul. Și nu e ușor să parcurgi schimbarea. Ai nevoie de ajutor."

Cursurile de formare de la Providența, prin care trec colegii Roxanei pe măsură ce trăiesc tot mai mult alături de pacienți, îi învață altceva decât să fie, pur și simplu, profesioniști. Învață, de pildă, să-și exploreze atenția. Să devină conștienți de valorile lor și să găsească în spital, contextul în care să le exerseze și să le întărească. E cadrul în care-și actualizează identitatea. „Pacienții te simt. Vezi, de exemplu, că cineva vorbește foarte mult. Și va vorbi în continuare, fiindcă simte că tu nu-l asculți. Chiar dacă-l privești și ești acolo cu trupul, dacă nu-l asculți cu adevărat, simte. Și va vorbi în continuare, ca să-ți atragă atenția. De fapt, ne ajutăm pe noi înșine atunci când învățăm să ne dedicăm", explică Roxana.

Pentru ea, ca și pentru colegii ei, pacienții nu sunt obiecte care au nevoie de reparații, după cum personalul medical nu-i format din experți în mecanică fină. „Pacientul nu e doar «pacient». Nu are doar trup. Are și minte, și suflet. E o persoană. Și noi, și ei, suntem, în primul rând, persoane. Și e firesc să evoluăm ca întreg. Și noi, și instituția, creștem ca întreg." E o perspectivă holistică, care a început să-și facă loc în spitalele lumii, pe măsură ce studiile au arătat că între suflet și trup există canale de comunicare subtile.Tratamentele se arată adesea ineficiente sau cu putere de vindecare redusă, dacă „pacientul" nu este îngrijit holistic, ca persoană, cu atenție pentru emoțiile și povestea sa de viață. Reflexele condiționate, tipurile de reacție și răspunsurile organice sunt adânc brodate în fiecare dintre noi, prin tot ce-am trăit și-am simțit de-a lungul timpului. Afecțiunile trupului nu sunt despărțite de felul în care gândim și simțim. Observația aceasta o cunoaștem cu toții intuitiv, dar a trebuit să fie validată empiric în nenumărate rânduri până să producă schimbarea de paradigmă și ieșirea din reducționism. A făcut loc medicinei care ia în considerare integrativ, „întreaga persoană”.  

Anul trecut, la Swimathon, Roxana și colegii ei i-au întâlnit pe membrii organizației „euRespect", care luptă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități. „Am văzut în ei modele de ambiție și de credință. Credeau! Credeau că se poate face ceva! Noi știm ce înseamnă să treci prin boală. Știm că e cu atât mai greu să trăiești cu ea. Oamenii de la «euRespect» sunt cel mai bun exemplu că boala nu te poate doborî!", povestește Roxana.

În fiecare vară, Swimathon devine prilej de autenticitate. E contextul în care oricine poate găsi o cale prin care să se alinieze cu sinele său ideal. E experimentul prin care trăiești ce-ai trăi, dacă ai fi mai empatic și mai fericit. Timp de o lună, exersezi cum este să fii tu, dacă ai fi mai mult din cel-mai-bun-tu. „Noi mizăm pe Swimathon să ne ofere ocazia de-a dărui mai mult. Suntem o instituție medicală. Aici, a dărui face parte din natura noastră", întărește Roxana. Ca partener medical, Spitalul Providența sprijină Swimathon. Ca oameni care încheagă instituția, se implică direct, să-i sprijine pe cei cărora le pot face viața mai bună, dăruindu-le fără ca măcar să-i cunoască. Să poți empatiza cu omul pe care nu-l cunoști personal, înseamnă să trăiești dincolo de coaja ego-ului. Înseamnă să experimentezi conexiunea. Iar conexiunea te aduce alături de fericire, ca și alături de suferință. Din frica de suferință, ajungem adesea să ne îndepărtăm de cei care au nevoie de sprijin. Ne ferim să împărțim cu ei bagajul greu al limitelor și ne ținem departe, ocupându-ne mintea și timpul cu experiențe care să nu ne aducă aminte de vulnerabilitatea altora, sau a noastră. „Orice frică te ajută să te descoperi. Și ca om, și ca societate. Dacă nu treci prin frică, nu crești...", spune, însă, Roxana.