Lucrurile se mişcă.
Dacă faci valuri

 

Pe 2 iulie, la Ștrandul Municipal Iași

De 5 ani, proiectele tale trec la următorul nivel, prin cel mai mare eveniment de fundraising prin înot, din România. Liber-vânători și liber-culegători de resurse fac casă bună cu visătorii. Când se declanșează valul Swimathon, se deschide Iașul. A avea înseamnă a dărui, iar ieșenii dăruiesc ca să aibă experiența pe care le-o promite proiectul tău.

Faci mai mult decât să strângi fonduri pentru ideea ta. Îți transformi cunoștințele în prieteni și necunoscuții, în susținători. Ieși în largul Iașului și cucerește-l cu proiectul tău!

Fii Cuceritor, Liber-Vânător sau Liber-Culegător de resurse și fă să se întâmple în Iași exact ceea ce îți dorești! Vara asta, nimic nu-i mai cuceritor decât să participi la Swimathon.

Numār culoare 60 Culoare rāmase libere 2
00
zile
00
ore
00
minute
00
secunde
  

ÎNSCRIE UN PROIECT

Fii Cuceritorul Iașului!

 

ÎNOATĂ

Fii Liber-Vânător de resurse și înoată pentru victoriile din vara asta!

 

SUSȚINE

Fii Rezervor de Resurse și oferă-ți realitatea de care vrei să ai parte în Iași!

Împreună, am parcurs 118,4 kilometri, la ediția Swimathon din vara aceasta. Un asemenea val echivalează cu un potop de generozitate și implicare. 

Pe 2 iulie, de la ora 11.00, cucerim Iașul împreună. Ne adunăm la Ștrandul Municipal și arătăm că știm să ne construim propria realitate, colaborativă, prietenoasă și durabilă!

Aici e planul detaliat de acțiune:

Vizual echipe culoare WEB

„Am găsit cadrul în care să punem în practică valorile în care credem – solidaritatea, dedicarea, credința și integritatea", povestește Roxana Pașalău, referent marketing la Spitalul „Providența", partener medical Swimathon în vara aceasta. „Asta e cel mai important. Să practicăm ceea ce credem, iar comportamentele acestea să devină un model de a fi", explică Roxana. Între ceea ce credem și ceea ce facem se întinde prea adesea un labirint care ne îndreaptă spre altfel de identități decât ne-am dori să purtăm. Deprinderea devine fire. Iar deprinderea se întărește treptat. În bine sau în rău, la fel de lesne și fără să băgăm de seamă.


„Credem foarte mult în a dărui ceva din noi. În a rupe din noi și-a oferi celui de-aproape. Fiindcă asta facem, prin natura meseriei noastre. Lucrăm într-un spital și e nevoie să fim aproape de pacient, să-l ajutam să treacă prin suferință", continuă Roxana. „Îți dezvolți empatia pentru că ești alături de el și-l ajuți să vadă în boală un loc al descoperirii de sine și-un interval al dezvoltării personale. În situații limită ne descoperim pe noi înșine. O boală e o șansă pe care-o primim, fiindcă aduce cu ea schimbarea. Ne influențează și sufletul, nu doar trupul. Și nu e ușor să parcurgi schimbarea. Ai nevoie de ajutor."

Cursurile de formare de la Providența, prin care trec colegii Roxanei pe măsură ce trăiesc tot mai mult alături de pacienți, îi învață altceva decât să fie, pur și simplu, profesioniști. Învață, de pildă, să-și exploreze atenția. Să devină conștienți de valorile lor și să găsească în spital, contextul în care să le exerseze și să le întărească. E cadrul în care-și actualizează identitatea. „Pacienții te simt. Vezi, de exemplu, că cineva vorbește foarte mult. Și va vorbi în continuare, fiindcă simte că tu nu-l asculți. Chiar dacă-l privești și ești acolo cu trupul, dacă nu-l asculți cu adevărat, simte. Și va vorbi în continuare, ca să-ți atragă atenția. De fapt, ne ajutăm pe noi înșine atunci când învățăm să ne dedicăm", explică Roxana.

Pentru ea, ca și pentru colegii ei, pacienții nu sunt obiecte care au nevoie de reparații, după cum personalul medical nu-i format din experți în mecanică fină. „Pacientul nu e doar «pacient». Nu are doar trup. Are și minte, și suflet. E o persoană. Și noi, și ei, suntem, în primul rând, persoane. Și e firesc să evoluăm ca întreg. Și noi, și instituția, creștem ca întreg." E o perspectivă holistică, care a început să-și facă loc în spitalele lumii, pe măsură ce studiile au arătat că între suflet și trup există canale de comunicare subtile.Tratamentele se arată adesea ineficiente sau cu putere de vindecare redusă, dacă „pacientul" nu este îngrijit holistic, ca persoană, cu atenție pentru emoțiile și povestea sa de viață. Reflexele condiționate, tipurile de reacție și răspunsurile organice sunt adânc brodate în fiecare dintre noi, prin tot ce-am trăit și-am simțit de-a lungul timpului. Afecțiunile trupului nu sunt despărțite de felul în care gândim și simțim. Observația aceasta o cunoaștem cu toții intuitiv, dar a trebuit să fie validată empiric în nenumărate rânduri până să producă schimbarea de paradigmă și ieșirea din reducționism. A făcut loc medicinei care ia în considerare integrativ, „întreaga persoană”.  

Anul trecut, la Swimathon, Roxana și colegii ei i-au întâlnit pe membrii organizației „euRespect", care luptă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități. „Am văzut în ei modele de ambiție și de credință. Credeau! Credeau că se poate face ceva! Noi știm ce înseamnă să treci prin boală. Știm că e cu atât mai greu să trăiești cu ea. Oamenii de la «euRespect» sunt cel mai bun exemplu că boala nu te poate doborî!", povestește Roxana.

În fiecare vară, Swimathon devine prilej de autenticitate. E contextul în care oricine poate găsi o cale prin care să se alinieze cu sinele său ideal. E experimentul prin care trăiești ce-ai trăi, dacă ai fi mai empatic și mai fericit. Timp de o lună, exersezi cum este să fii tu, dacă ai fi mai mult din cel-mai-bun-tu. „Noi mizăm pe Swimathon să ne ofere ocazia de-a dărui mai mult. Suntem o instituție medicală. Aici, a dărui face parte din natura noastră", întărește Roxana. Ca partener medical, Spitalul Providența sprijină Swimathon. Ca oameni care încheagă instituția, se implică direct, să-i sprijine pe cei cărora le pot face viața mai bună, dăruindu-le fără ca măcar să-i cunoască. Să poți empatiza cu omul pe care nu-l cunoști personal, înseamnă să trăiești dincolo de coaja ego-ului. Înseamnă să experimentezi conexiunea. Iar conexiunea te aduce alături de fericire, ca și alături de suferință. Din frica de suferință, ajungem adesea să ne îndepărtăm de cei care au nevoie de sprijin. Ne ferim să împărțim cu ei bagajul greu al limitelor și ne ținem departe, ocupându-ne mintea și timpul cu experiențe care să nu ne aducă aminte de vulnerabilitatea altora, sau a noastră. „Orice frică te ajută să te descoperi. Și ca om, și ca societate. Dacă nu treci prin frică, nu crești...", spune, însă, Roxana.

 

„Tot timpul am încercat să încurajăm oamenii să facă sport. Am oferit deseori intrări gratuite pentru o zi, chiar dacă eram conștienți că multe dintre persoanele respective nu vor reveni”, povestește Daniela Petrariu, de la Hill Center, partener Swimathon 2016. „Ca să vină în contact cu sportul. Mișcare poți face și în sufragerie, la tine acasă sau în cartier. Important este să vii în contact cu experiența asta.” E unul dintre oamenii care nu vor, instinctiv, să dea generozității, un renume prost. Știe că suntem sceptici când aflăm despre lucrurile bune pe care le fac cei din jur. „Când am vorbit despre o situație în care am încercat să sprijinim niște copii, oamenii au rămas indiferenți. Sunt, probabil, atât de multe companii care fac gesturi de caritate ca să se promoveze, încât oamenii cred automat că toate companiile fac la fel și totul este PR. Noi nu ne-am dus către potențiali clienți, ca să fi apărut în mod logic ideea asta, că am căutat să ne facem reclamă. Dimpotrivă. Dar ideea tot a apărut. Așa că am hotărât atunci să nu mai spunem și altora, dacă vrem să facem bine cuiva. Să o facem pentru noi, pentru cei pe care vrem să-i ajutăm și atât”, explică Daniela.

De câțiva ani, plătește-înainte („pay-it-forward”) a devenit o filosofie populară, care se răspândește rapid în toată lumea. Atât de populară, încât s-au făcut cercetări, s-a scris un roman și s-a turnat și un film despre asta. Înseamnă să faci bine unui necunoscut, în ideea că actele de empatie și generozitate se vor perpetua, mai departe, în rețeaua socială și vor schimba felul în care ne purtăm unii cu alții. Unii cumpără o cafea sau un prânz, alții dezăpezesc locurile de parcare sau oferă resurse unor oameni pe care nu-i cunosc, fără să aștepte o răsplată. Când Sandi Mann, un sociolog britanic, a început documentarea despre noul val generozitate, a încercat să practice comportamentele care dădeau naștere, în mass media, unei puzderii de articole despre gesturi mici și mari de empatie, care au schimbat cursul unei zile sau cursul unei vieți, pentru milioane de oameni. În prima zi, nimeni n-a vrut să primească însă cafeaua gratuită pe care voia s-o ofere.

 A scuipat în ea?, Ce urmărește?, Ce vrea de la mine? erau întrebări care-i uscau entuziasmul, pe măsură ce petrecea tot mai mult timp în cafenea. La fel i s-a întâmplat și când a vrut să plătească biletul de parcare pentru un necunoscut. Până la urmă, a început să înventeze scenarii logice. Am luat o cafea pentru fiul meu și el nu o vrea. Sau Am un tichet de parcare în plus, care va expira dacă nu-i folosit în următoarele ore. Nici atunci oamenii nu-i primeau darul mereu, dar, cel puțin, încetau s-o mai privească cu ostilitate și suspiciune, de îndată ce n-o mai bănuiau de altruism. La sfârșitul primei zile, s-a ales cu senzația că a făcut ceva greșit, deși tot ce voia era să înveselească ziua cuiva.

La fel i s-a întâmplat și lui Sally Anderson, care face parte din unul dintre primele hub-uri din Marea Britanie, de practicare a generozității. A început să răspândească gesturi de empatie care în loc de uimire și încântare, au trezit în oameni un curcubeu întunecat de reacții, care începea cu suspiciunea și se încheia cu ostilitatea. La capătul curcubeului, Sally își reținea plânsul, în vreme ce soțul ei îi spunea că el, unul, nici n-ar fi avut curajul să încerce așa-ceva - să ofere unor necunoscuți.

Cercetătorii au analizat populații din peste 130 de țări, sărace și dezvoltate, deopotrivă. Au ajuns la aceleași concluzii: oamenii generoși sunt peste tot, indiferent de statutul economic, mai fericiți și mai sănătoși. Sunt mai fericiți și mai sănătoși fiindcă oferă, iar nu viceversa. Și atunci, de ce-i întâmpinăm cu ostilitate și neîncredere? Sandi Mann crede că am ajuns prea cinici ca să mai credem în empatie. În cartea ei, arată că în Marea Britanie, nivelul empatiei a scăzut cu 40% față de anii 70.

„E întotdeauna mai ușor să rămânem indiferenți, decât să ne implicăm”, spune și Daniela, de la Hill Center, care n-a stat prea mult pe gânduri, întrebându-se dacă-i gata să facă tot ce poate ca să sprijine ediția Swimathon de anul acesta. „E firesc să încurajăm mișcarea și sportul, dar aici este, mai ales, vorba despre scopul evenimentului. Fiindcă oamenii donează pentru organizații nonguvernamentale, iar organizațiile dau mai departe, către cei care au nevoie”, explică Daniela circuitul generozității în societate, care are nevoie să fie susținut de toți cei care vor să redea empatiei, normalitatea socială.

În plus, Hill Center a oferit și piscina pentru ședințele tehnice de înot, ca toți cei care fac fundraising pentru proiecte care sporesc nivelul de calitate al vieții urbane, să aibă unde să se antreneze pentru competiția din ziua galei. Atunci se vor întrece în bazinul Ștrandului Municipal, iar cei mai implicați dintre ei vor primi, din nou, recunoașterea Hill Center, prin premiile cu care-i va răsplăti pe câștigători. Piscina și sala lor de fitness nu-s goale niciodată. Când va intra un premiant al comunității, nu va intra un client care ar fi plătit pentru acces. E un efort, dar Daniela crede că altruismul își are rolul și beneficiile lui. Că ești altruist în primul rând pentru tine însuți. Dacă așa crezi că e bine, așa faci, indiferent de ceea ce spun oamenii din jur și în pofida indiferenței lor. Altădată a oferit sala, pentru o zi, copiilor care suferă de sindromul Down. „Ostilitate n-am întâmpinat. Asta chiar m-ar fi supărat”, îți spune Daniela, amintindu-și de felul în care interpretează oamenii implicarea înspre „mai bine” a celor din jur. Totuși, unii dintre cunoscuți îi urează câteodată, o seară karmică. „Asta mi s-a mai spus. De mai multe ori”, își amintește. Altruismul se întoarce într-adevăr, întotdeauna, pe căi indirecte. 

More Articles...

Page 2 of 7


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/r46536fund/public_html/swimathon/old/templates/swim_iasi/html/pagination.php on line 92
2